Conceperea si realizarea unui partenerit educational ridica noi stachete in fata educatoarelor, fortandu-le sa dobandeasca prin invatare si competentele specifice managementului de proiect.
Astfel, educatoarea - care in contextul socio-economic si profesional actual trebuie sa manifeste o mare receptivitate la schimbare - este pusa in situatia de a aborda cu si mai multa flexibilitate noi cai de solutionare a problemelor cu care se confrunta, incercand sa armonizeze strategiile de comunicare, cooperare si colaborare cu diverse segmente ale societatii: intitutii de invatamant si cultura, societati comerciale, biserica si mai ales cu familiile copiilor prescolari.
Invatamantul prescolar actual urmareste abordarea integrala a copilului si a educatiei sale, implicarea familiei si a comunitatii in educatia copilului, dezvoltarea politicilor educative de responsabilizare, precum si dezvoltarea organismelor societatii civile care sa promoveze alternative educationale specifice varstei de 0-6/7 ani.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca societatea sa constientizeze si sa respecte drepturile copilului, sa schimbe mentalitatile, sa aduca o noua viziune privind copilul ca membru al comunitatii, sa ajute la formarea unor relatii de tip democratic referitor la copil, familie, comunitate si gradinita.
Educatia pentru calitate in invatamantul prescolar are la baza zona socio-emotionala, care isi propune un scop dublu:
· Ofera metode ce permit individului sa se integreze si sa se adapteze mediului socio- cultural;
· Dezvoltarea autonomiei personale a autenticitatii si a creativitatii.
Lucrand in parteneriat cu familia, educatoarea asigura sustinerea optima a invatarii copiilor si a nevoilor lor de dezvoltare. Programul instructiv- educativ din gradinita de copii recunoaste importanta familiei in viata copilului si stabileste strategii efective de includere a parintilor in programele gradinitelor.
Constientizarea parintilor asupra rolului si a importantei educatiei timpurii reprezinta imperativul reformei invatamantului prescolar; o colaborare de succes dintre gradinita si familie sporeste intelegerea si sensibilitatea fata de nevoile copilului, potentand astfel reusita integrarii in ciclul primar.
Activitatile desfasurate impreuna cu familiile copiilor si in favoarea acestora constituie o parte componenta a unui program eficient de educatie timpurie. Parintii trebuie sprijiniti sa isi cunoasca copiii, sa le identifice nevoile si sa sprijine dezvoltarea si cresterea lor armonioasa. In fapt este o ipoteza de lucru, orice parinte isi iubeste copilul si doreste sa-i ofere cat mai mult pentru o dezvoltare armonioasa din toate punctele de vedere.
Consilierea parintilor este o activitate care se refera la acordarea unui sprijin moral si psihopedagogic pentru familiile prescolarilor. Trebuie indrumate si incurajate pentru a-si exercita cu succes rolul in viata copiilor, in cresterea, ingrijirea si educarea adecvata a acestora. Principiile care stau la baza acestor consilieri sunt:
1. acceptarea si comunicarea eficienta – presupune ca fiecare parinte sa fie acceptat si considerat partener in actul comunicarii si al invatarii ;
2. confidentialitatea – semnifica nevoia de a pastra secretul problemelor familiei si al datelor culese in urma discutiilor curente ;
3. respectul individualitatii – presupune intelegerea fiecarui parinte ca fiind o persoana care are dreptul la intelegere si respect, la acceptarea sa asa cum este, fara a se emite judecati de valoare ;
4. sinceritatea – impune conturarea unei imagini cat mai clare si mai sincere a problemelor intampinate si abordarea cat mai realista a situatiilor ;
5. recunoasterea propriilor limite – este tot o forma de sinceritate si cere ca educatoarea sa apeleze la un colaborator, la un specialist sau un consilier ;
6. negocierea solutiilor si respectarea deciziilor beneficiarului – se refera la nevoia de a face pe fiecare sa inteleaga solutiile, de discutare cu parintii a tuturor pasilor in programul de interventie, ca si sprijinirea deciziilor ;
7. nediscriminarea – se refera la respectful identitatii culturale, etnice, religioase, sociale a parintilor ;
8. acordarea unor servicii integrate – presupune apelul la diferiti profesionisti (consilieri psihopedagogici, asistenti sociali, medici etc).
Parteneriatul cu familia este absolut necesar, dat fiind faptul ca parintii sunt primii educatori ai copilului, educatoarea valorificand si continuind experienta acumulata de copil in familie. Indiferent de competentele lor educationale, de situatia lor materiala si sociala, ei sunt extrem de importanti pentru copii.
In colaborarea educatoare- familie trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
1. parintii sa inteleaga ca pot influenta si controla comportamentul copilului,
insusindu-si abilitatile de baza in acest sens ;
2. convingerea parintilor sa aiba rabdare, sa nu forteze copilul in indeplinirea unor sarcini, ci sa-l faca sa doreasca sa participe la realizarea lor;
3. parintii sa prezinte interes si preocupare pentru dezvoltarea unei vorbiri corecte la copii, oferindu-le un model comportamental verbal corespunzator;
4. sa nu faca referiri in fata copilului cu privire la nivelul sau scazut de dezvoltare, deoarece vor accentua starea de neputinta resimtita de copil, sadindu-i neincredere in sine, frustrare;
5. parintii sa acorde mai multe aprecieri pozitive si chiar recompense in cazul reusitelor sau incercarilor de a duce la bun sfarsit o sarcina si sa nu recompenseze niciodata un comportament negativ.
In concluzie, gradinita este o institutie de educatie si are rolul de a oferi srijin educativ pentru copii si parinti. Mai mult, ea este terenul unor relatii educative din care fiecare beneficiar- copil, parinte, educator- are de invatat si trebuie sa se simta valorizat si important.
Fragmente extrase dintr-un text elaborat de Prof. Ghencea Elena-Luminita, director Gradinita nr.2, Grup ScolarManeciu.
