Nimic nu e mai greu pe lumea asta, dar ce poate fi mai minunat, decât să fi
părinte. Nimeni nu te învață, nimeni
nu-ți spune dinainte la ce să te astepți, nimeni nu te încurajează, sau multe sfaturi mai rău te bulversează, iar
când vine vorba de greșeală, de găsirea unui vinovat, brusc se ițesc o mulțime
de voluntari.
Nu imi doresc să fiu nici printre primii și nici printre cei din urmă, sunt
însă ca și tine, un părinte căruia îi pasă, un psiholog care își dorește ca
fiecare pastilă psy să îți spulbere din indoială, să te vindece de
neincredere, să îți dea curaj, speranță si de ce nu, certitudinea că ești pe
drumul cel bun, acela de a fi ,,parinte suficient de bun”(D.W.Winnicott) pentru puiul tău.
Prima zi la gradi sau încă puțin acasă?
Tu mami, tu tati, sunteți pregătiți?
Nici eu...
Știe oare cineva mai bine decât mami după ce a stat cu puiul ei un an
sau mai mult cât poate fi de greu să te desparți de acesta, fie și episodic-
numai pentru câteva ore? Câte întrebări, câte indoieli și temeri se nasc în
sufletul ei odată cu certitudinea că a venit timpul ca micuțul să plece de
acasă?
Și pentru noi
adulții plecarea pe un drum nou cu obiecte, locuri și ființe necunoscute, poate
reprezenta, dacă nu un stres major, o încercare, o schimbare pentru care
trebuie să ne pregătim îndelung, cu siguranță. Poate fi ea oare, mai ușoară
pentru puștiul tău de numai 3 ani...sau 2...sau unu?
Prima
zi la grădiniță este poate pentru mulți pitici prima mare evadare din
triunghiul parental: mama-tata-copilul.
La această vârstă fragedă noul, necunoscutul, creează nesiguranță micuțului
Eu încă nestructurat mai ales atunci cand nu există repere și obișnuințe bine
cimentate.
Prima
zi de grădiniță poate fi privită prin ochii lor ca o primă zi într-o
lume cu totul nouă pe care ei nu o doresc: locurile necunoscute, cerințele
oamenilor din jur, lipsa contactului matern securizant, înlocuit uneori chiar
de indiferență, pot provoca spaime invadante pentru cel mic.
Cum
putem să ne pregătim, să îl pregătim?
Pentru a avea o adaptare cât mai
lină și echilibrată la viața socială ar fi bine să încurajezi cât de timpuriu individualizarea
copilului, să te asiguri că știe cât de mult este iubit, cum să împărtășești și
să împarți cu celălalt, cum să asculte și să comunice, cum să se concentreze,
cum să se joace singur și împreună cu grupul, cum să stea fără părinți și mai
ales să știe să își foloseasca mîinile, corpul, să vorbească bine, să știe să
se distreze, să fie interesat și nu speriat de lucruri noi, să știe cum să
ceară și cum să folosească olița, să se dezbrace înainte de a merge la oliță
sau la toaletă, să tragă apa, să se spele pe mîini, să mănânce și să se
odihnească, să...
Dar oare toate acestea nu definesc
rolul grădiniței? În mare parte, da însă ar fi bine să știi că adaptarea
copilului tău depinde și este mult influențată de procentul în care aceste
deprinderi fundamentale sunt insușite sau nu.
Poți să îi diminuezi mult stresul
schimbării ingrijindu-te să îi faci o pregătire treptată, însă cu cât lipsa
achizițiilor copilului este mai mare, cu atât regresia în vârstă provocată de
stresul schimbării si întoarcerea înapoi este și ea mai mare. Brusc, pare că
prima zi de grădiniță îl aruncă înapoi în scutece, pare că nici nu mai știe să
mănânce cu lingurița. Olița nici măcar nu vrea să o mai vadă, face pipi
îmbrăcat, refuză să fie îmbrăcat, se agață de ușă înainte să pleci cu el spre
grădi, plânge în hohote și nici măcar sărutările și imbrățișările tale nu-l mai
liniștesc. Dacă până ieri copilul tău era pe drumul dobândirii independenței și
astăzi parcă a dat înapoi, nu te îngrijora, o regresie ușoară e firescă. El
incearcă să facă față anxietății de separare. Susține-l, fi răbdătror cu el și nu lăsa regresia să ia proporții.
Pregătirea e un lung proces de învățare. E bine să știi că la această
vârstă fragedă învățarea este jocul și jocul este învățare. Pentru a-ți atinge
scopul, și copilul să ajungă să învețe firesc, este important să facă ce vrea, ce îi place, ce-l
interesează, tu doar să-l susții și
să-l insoțești. Să se joace este activitatea
normală, firească la această vârstă, iar părintele și mai apoi grădinița
observă și mijlocesc, motivează și
dezvoltă abilitatea de a se juca pentru ca ea, mai târziu, să se transforme în
deprindere și trecerea la stadiul următor de dezvoltare să aibă loc lin și fără
recăderi(regresii la un stadiu de dezvoltare inferior)prelungite.
Ce
poți face concret?
Treptat si nu brusc, incearcă să îl obișnuiești cu cât mai multe lucruri,
cu cât mai mulți oameni și copii, cu cât mai multe spații, chiar și cu lipsa ta
temporară, iar prima zi de grădiniță să fie o schimbare ceva mai mare, dar
plină de surprize plăcute și amuzament.
Ai grijă să nu exagerezi și încearcă să o înscrii în firescul cotidian, al vizitelor la vecini
sau la prieteni, al ieșirilor în parc sau la cumpărături, să fie un moment
firesc din viața voastră. Arată-i că și alți copii o fac și dacă ai ocazia faceți
o vizită la grădinița unde merge vărul sau copilul prietenei tale și chiar la
grădinița aleasă de tine. Vizita să îi permită copilului să se familiarizeze cu
noul spațiu, cu personalul și cu educatoarea. Nu vă prelungiți șederea mai mult
de 15-20 min, pentru a nu-l face sa creadă că grădinița este un loc unde el se
va juca cu mama.
De câte ori ai ocazia invață-ți copilul să fie generos. În parc sau la
locul de joacă să ofere biscuiți și copiilor cu care se joacă, să impartă și să
își aștepte rândul, să aștepte pănă când se eliberează un leagăn, să rezolve o
problemă de ambiție și să evite disputa prin negociere ,,iți dau mașinuța mea,
dacă îmi dai in schimb trotineta ta”. Învață-l când e momentul potrivit să aștepte și
jucați-vă cu el: ,,acum arunc eu mingea, apoi tati și apoi tu”, și așa o să îi fie mai ușor apoi să
aștepte să te întorci, să îl iei după prima lui zi de grădiniță.
Tu, mami, poți face ca această primă zi, săptămână, sau lună (fiecare copil
are ritmul propriu), să fie căt mai frumoasă și acomodarea copilului tău să fie
dulce si fără urmări dramatice. Ar fi
bine ca în primul rând, să fii hotărâtă și pregătită. Dacă tu nu te poți dezlipi
de puiul tău și stai cu el plângând în
brațe zeci de minute, dacă tu nu poți ieși din
grădiniță fără să te intorci de zece ori, dacă tu nu pleci liniștită,
atunci cum poate el să fie liniștit???
Personalul grădiniței este pregătit și deosebit de preocupat și de atent ca
această desprindere a micuțului tău de tine să fie așa cum el simte că e mai
bine pentru el:
cu plușul sau cu mașinuța preferată, cu o eșarfă care să îi amintească de tine
sau poate vrea câteva zile ca mami să-l conducă până la clasă, să te pupe și să
te imbrățișeze de trei ori, să îți facă bezele de la geam, să stai cu el până e
schimbat, să îl schimbi chiar tu sau cine știe ... dar
cred că nici unui copil nu-i place să fie mințit, păcălit sau amăgit: (,, mami pleacă acum până la mașină și
vine repede” ... ,, dacă nu mai plângi, iți iau o mașinuță”, atunci când
copilul e cu spatele, tu să pleci fără să-i spui. Să nu crezi că nu mai plânge
dacă nu te vede când pleci, ba din contră, anxietatea resimțită cand dispari
fără să îl avertizezi și teama de abandon pe care i-o poate provoca ,,fuga“ ta, pot lăsa
urme adânci în psihicul lui. Nici nu vreau să mă gândesc ce simte un copil de
unul, doi sau trei anișori, care aflat
în prima zi de grădiniță sau în zilele
de acomodare își aude mama/tatăl ( exasperți de plânsetele interminabile și
sfâșietoare, grăbiți să ajungă la ședința lunară sau temători de vreo
intârziere în trafic), spunând: ,,dacă mai plângi și nu te potolești acum, te las aici și
nu mai vin niciodată să te iau!!!” Tu poți?
Încearcă
mai bine să îi vorbești despre câte jucării minunate îl așteaptă, ce frumos o
să se joace cu copiii, câte lucruri frumoase o să i se întâmple, și nu uita să
îi reamintești și să îl reasiguri că il iubești că tu ai să pleci la serviciu
pentru puțin timp și dup ace el o să mănânce, o să se trezească, sau o să
termine o anumită activitate, tu sau tati vă veți întoarce. Lauda-l și
mulțumește-i apoi că a avut atâta răbdare să te aștepte.
Incearcă
să comunici personalului grădiniței tot
ce crezi că este important de știut: ce manăncă, ce îl supără, ce îl
liniștește, cum adoarme si dacă are vreo problemă de sănătate pe care ar fi
bine să o cunoască, astfel încât, împreună să realizați un program
individualizat, personalizat de adaptate al copilului tău. Nu prelungi inutil
momentul despărțirii, chiar dacă îți e greu să îl vezi cum plânge si reține că
după ce părinții pleacă marea majoritate se opresc din plâns imediat după ce
aceștia pleacă.
Oricum
o vei face, încearcă să nu îți lași anxietățile simțite de copil. Te asigur că
le va percepe imediat. Ei sunt extrem de sensibili la emoțile, la mimica si
la limbajul corpului tău, și nu cred că
vrei ca micuțul să internalizeze nervozitatea ta. Cu cât reușești să menți o
apropiere pozitivă de grădiniță cu atât crești șansele ca și lui să îi fie mai ușor.
Liana-Ioana Nica
Psiholog clinician autonom
Psihoterapeut
integrativ în formare
Practică privată cabinet individual de psihologie , zona
Universitate
Tel: 0723190769
Dacă
ai întrebări, pe care să mi le adresezi, dacă te simți copleșit de probleme de orice fel, dacă ai cerut deja
ajutorul, sfatul familiei, prietenilor și ele nu s-au rezolvat, eu te pot ajuta
să îți redescoperi singur puterea și resursele interioare necesare,
să te pui iar pe linia de plutire și să le rezolvi.
